Legătura dintre autofagie și longevitate este una dintre cele mai solide din biologia îmbătrânirii. Studii pe organisme model: levuri (Saccharomyces cerevisiae): activarea autofagiei prin restricție calorică extinde durata de viață cu 30–40%, C. elegans (vierme): mutații care cresc autofagia extind durata de viață cu 50%, Drosophila (musca de fructe): supraexpresie autofagie → viață mai lungă cu 20–30%, șoareci: restricție calorică (cel mai puternic inductor de autofagie studiat) extinde durata de viață cu 20–40%. La oameni — corelații observate: centenarii (persoane peste 100 ani) prezintă markeri de autofagie mai eficientă față de media populației, studii epidemiologice arată că post intermitent regulat este asociat cu markeri de îmbătrânire biologică mai lentă. Căile moleculare ale longevității prin autofagie: reducerea proteinelor agregate toxice, menținerea funcției mitocondriale, reglarea inflamației cronice (inflammaging), activarea sirtuinelor (SIRT1, SIRT3) — gene ale longevității. Limitare importantă: nu există studii clinice randomizate pe oameni care să confirme că post intermitent crește durata de viață — datele sunt observaționale și mecanistice.
.svg)
