Glicemia reprezintă concentrația de glucoză (zahăr) din sângele unei persoane și este un indicator-cheie pentru sănătatea metabolică.
Definiție completă:
Glicemia este măsurarea nivelului de glucoză din sânge, exprimată în mg/dL (miligrami pe decilitru) sau mmol/L (milimoli pe litru).
Glucoza este sursa principală de energie pentru celulele corpului, iar menținerea unui nivel optim de glicemie este esențială pentru funcționarea corectă a organelor.
Organismul reglează glicemia cu ajutorul a doi hormoni principali:
- Insulina, care scade glicemia, facilitând pătrunderea glucozei în celule;
- Glucagonul, care crește glicemia prin stimularea eliberării de glucoză din ficat.
Valori de referință (pe nemâncate):
- Normal: 70–99 mg/dL
- Pre-diabet: 100–125 mg/dL
- Diabet: ≥126 mg/dL (confirmat în cel puțin două testări separate)
Glicemie în timpul postului intermitent:
În timpul postului, nivelul glicemiei scade treptat, ceea ce poate fi benefic pentru:
- scăderea insulinei și a rezistenței la insulină,
- arderea grăsimilor,
- reducerea inflamației și a riscului metabolic.
Testare uzuală:
- Glicemie a jeun (dimineața, pe nemâncate)
- Curbă glicemică (cu sau fără insulină)
- Hemoglobina glicată (HbA1c) – reflectă media glicemiei din ultimele 2–3 luni
Dezechilibre frecvente:
- Hiperglicemie: glicemie crescută – asociată cu diabet, inflamații cronice, stres.
- Hipoglicemie: glicemie scăzută – poate apărea în cazul postului prelungit, dietei dezechilibrate, consumului de alcool sau medicației.
Simptome ale glicemiei instabile:
- oboseală bruscă,
- amețeli,
- tremurături,
- transpirație rece,
- poftă exagerată de dulce.
